Se scutura-n vale maslinii de flori
Pamantu-i in culmea tacerii
Trei zile-i de-ajuns in tarana sa stai
Dar astazi e ziua Invierii!
Ridica-ti privirea si-ndreapt-o spre cer
Cristos doar iti este salvarea
Si porcii in mare adanc au intrat
Dar tu inca sperii Gadara
Miroase mormantul in care te-ascunzi
Iar ura-ti cutreiera gandul
Arunca si zdreanta pe care o porti
Cristos azi iti schimba vesmantul!
Se scutura-n vale maslinii de flori
Trezitu-s-au chiar si strajerii
Trezeste-te si tu cat nu e tarziu...
Caci astazi e ZIUA INVIERII
CRISTOS A INVIAT!
Mariana Trâncã
sábado, 4 de mayo de 2013
Voi scrie
Voi scrie pe-altarul iubirii din nou
Cuvintele vietii nescrise...
Ca spini e cararea ce duce spre cer
Si-atatia raman fara vise.
Lovim cu ciomege in frati si surori
Cand inima zace infranta,
Dar vine o zi a-nvierii din nou
Si-atunci judecata e SFANTA!
Voi scrie pe-altarul iubirii din nou
Cenzura-i din vremea trecuta...
Cand cel care scrie e"nimeni", cum stiti...
Iar slova-i din mintea zaluda
Voi scrie atuncea cand cei suferinzi
Vor plange pe-aleile sfinte,
Dar si-atunci cand ura ucide comori,
Sau sapa vietii morminte
Voi scrie cu lacrimi fierbinti pe obraz
Asupra-mi sa vie urgie
Cat Domnul e-acela ce darul mi-a dat
Uza-voi creionul si-oi scrie...
Voi scrie chiar daca in mine-ati lovi
Si-n cuie mi-ati pune faptura
Cu ultimul suflu eu tot voi striga
Ca-n cer cenzurata e URA!
Iar daca in versul ce-adesea il scriu
Nu este iubirea ce-a dat-o Cristos
Sant gata de jertfa la fel ca si El
Si-accept ratignirea...CU CAPUL IN JOS!!
Pustiu si Gol

Nprihanirea vietii cere miza....
Dar astazi ce-afecteaza crestinismul
E criza ce omoara constiinta...
Am ruginit de-atata lancezeala
Si-adesea desnadejdea ne doboara,
Cu sufletul in patimi,cu trupul plin de tina
Azi nu mai curatim.....vopsim peste rugina
Ajunge azi pacatul
Si-n locul de-nchiare
Caci dragostea lipseste...
AVEM NUMAI TIPARE!!!!!!!!!!
Si-apoi Cuvantu-i searbad,
Cantarea noastra-i muta...
Iar nepasarea ...mare
La cel care asculta
Nu mai vedem recolta...
Samanta semanata
Iar necredinta noastra
Azi nu mai striga :TATA!
A fi smerit si simplu
Acum nu se mai poarta
Dar haina umilintei
Salveaz-o lume moarta.
Adesea adevaru-i oprit pe baricade
Iar duhul cercetarii in adunare scade
Lucrarea-mparatiei nu are intaietate
Ci lutul ce adesea cu pumnu-n piept se bate
Si cad de oboseala atat de des crestinii
Ca trestiile frante,ca-n Baragan ciulinii
Ca-n loc de trandafirii iertarii si-ai iubirii
In inimile frante ...se-nfing adesea spinii
...Dar noi pastram tipare
Iar inima-i uscata...
Doar plange si suspina ...
Nu canta niciodata!
Si-apoi chiar plin Ogorul...
E saracia MARE
Cand dragostea lipseste....
Raman numai TIPARE.
Suscribirse a:
Entradas (Atom)